Dex.Ro Mobile
Vezi 50 expresii

« Back
LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj. (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic, ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus. (Sursa: DEX '98 )

de-a látul loc. adv., loc. prep. (Sursa: DOOM 2 )

LAT adj., s. 1. adj. larg, mare. (Pălărie cu boruri ~.) 2. s. v. lățime. (Sursa: Sinonime )

de-a látul loc. adv. (Sursa: Ortografic )

lat (lățime) s. n., pl. láturi (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
lat (≠ îngust, strâmt)   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lat latul la lata
plural lați lații late latele
genitiv-dativ singular lat latului late latei
plural lați laților late latelor
vocativ singular
plural

lat (lățime)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lat latul
plural laturi laturile
genitiv-dativ singular lat latului
plural laturi laturilor
vocativ singular
plural

laț   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular laț lațul
plural lațuri lațurile
genitiv-dativ singular laț lațului
plural lațuri lațurilor
vocativ singular
plural