LATÉNȚĂ, latențe, s. f. (Livr.) Stare latentă. – Din fr. latence. (Sursa: DEX '98 )
LATÉNȚĂ s.f. Stare latentă. [< fr. latence]. (Sursa: DN )
LATÉNȚĂ s. f. stare latentă. (< fr. latence) (Sursa: MDN )
laténță s. f., g.-d. art. laténței; pl. laténțe (Sursa: Ortografic )
LATÉNȚĂ ~e f. livr. Caracter latent. /<fr. latence (Sursa: NODEX )
| latență substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | latență | latența |
| plural | latențe | latențele |
| genitiv-dativ | singular | latențe | latenței |
| plural | latențe | latențelor |
| vocativ | singular | latență, latențo |
| plural | latențelor |
