LAȘÁ vb. tr. (rar) 1. a desface, a slăbi (din strânsoare); a da drumul. 2. (fig.) a scăpa, a lăsa să(-i) scape. (< fr. lâcher) (Sursa: MDN )
lașá vb., ind. prez. 3 sg. lașeáză (Sursa: Ortografic )
| laș adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | laș | lașul | lașă | lașa |
| plural | lași | lașii | lașe | lașele |
| genitiv-dativ | singular | laș | lașului | lașe | lașei |
| plural | lași | lașilor | lașe | lașelor |
| vocativ | singular | lașule | lașo |
| plural | lașilor | lașelor |
| lașa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) lașa | lașare | lașat | lașând | singular | plural |
| lașează | lașați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | lașez | (să) lașez | lașam | lașai | lașasem |
| a II-a (tu) | lașezi | (să) lașezi | lașai | lașași | lașaseși |
| a III-a (el, ea) | lașează | (să) lașeze | lașa | lașă | lașase |
| plural | I (noi) | lașăm | (să) lașăm | lașam | lașarăm | lașaserăm, lașasem* |
| a II-a (voi) | lașați | (să) lașați | lașați | lașarăți | lașaserăți, lașaseți* |
| a III-a (ei, ele) | lașează | (să) lașeze | lașau | lașară | lașaseră |
* Formă nerecomandată
