LARGÁ,larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare. (Sursa: DEX '98 )
LARGÁvb. I. tr. A desprinde dintr-o aeronavă un obiect pentru a fi lansat în timpul zborului. ♦ A îndepărta o ambarcație de la chei sau de la navă cu ajutorul unei căngi. [< fr. larguer, it. largare]. (Sursa: DN )
LARGÁvb. tr. 1. a desprinde dintr-o aeronavă un obiect pentru a fi lansat în timpul zborului. 2. a îndepărta o ambarcație de la chei sau de la navă cu ajutorul unei căngi. 3. a desfășura larg vela sau voalura parașutei. (< fr. larguer, it. largare) (Sursa: MDN )
largá vb., ind. prez. 1 sg. larghéz, 3 sg. și pl. largheáză (Sursa: Ortografic )
LARG, -Ă, (I) largi, adj. (II) larguri, s. n. I. Adj. 1. Care ocupă o suprafață mare, care este extins în toate direcțiile; întins, vast. ◊ Expr. În lumea largă = a) în locuri depărtate, departe; b) pretutindeni. 2. De dimensiuni mari; lat. ◊ Loc. adv. Pe larg = în mod amplu, amănunțit. ♦ (Despre recipiente sau cavități) Cu dimensiunea transversală mare; p. ext. cuprinzător, încăpător. ◊ Expr. Mână largă, se zice despre un om generos sau cheltuitor. ♦ (Despre veșminte) De o croială bogată, care permite mișcarea liberă a corpului; care este prea mare față de dimensiunile unei persoane. ◊ Expr. A da (ceva) cu mâneci largi = a da bucuros, cu voie bună; a fi darnic. ♦ (Despre gesturi, mișcări etc.) Desfășurat în toată amploarea. ♦ Fig. Care nu este meschin, care este liber, generos, înaintat. Vederi largi.II. S. n. 1. (Articulat; urmat de determinări în genitiv care indică o suprafață) Întreaga suprafață (a unui loc); partea mai largă (a unui loc). ♦ Loc pe mare depărtat de țărm. ◊ Loc. adv. În larg = departe de țărm, pe apă. 2. Loc deschis care se întinde departe în toate direcțiile; întindere mare, spațiu vast. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) la (sau în) largul său = a fi (sau a se simți) în deplină libertate, nestingherit. – Lat. largus. (Sursa: DEX '98 )
A LARGÁ ~ghéztranz. (balasturi, lesturi, parașutiști) A desprinde dintr-o aeronavă în zbor lăsând să cadă. /<fr. larquer, it. largare (Sursa: NODEX )
LARG1 ~gă (~gi) 1) Care se întinde pe o suprafață mare; care are limite extinse; vast; întins. ◊ În lumea ~gă pe diferite meleaguri; în depărtări. 2) Care permite să încapă mult; încăpător; spațios. Vas ~. Cameră ~gă. ◊ A descrie (saua povesti) pe ~ a descrie sau a povesti cu lux de amănunte; amănunțit. Mână ~gă darnic; generos. Vederi ~gi cunoștințe profunde și receptive față de nou, față de progres. /<lat. largus (Sursa: NODEX )
LARG adj. 1. v. întins. 2. v. spațios. 3. amplu, întins, mare. (Știrea ocupa un spațiu ~ în ziar.)4. întins, spațios, vast. (Bulevarde ~.)5. întins, l******t, lărgit, lățit. (Un pulover ~.)6. lat, mare. (Pălărie cu boruri ~.)7. liber, (înv. și pop.) slobod. (O legătură prea ~.)8. v. amplu. (Sursa: Sinonime )
LARG adj. v. culant, darnic, generos, mărinimos. (Sursa: Sinonime )
Larg ≠ îngust, strâmt, strâns, restrâns (Sursa: Antonime )
larg (lárgă), adj. – 1. Lat. – 2. Spațios, extins. – 3. Liber, vast, comod, încăpător. – 4. Amplu, maiestuos. – 5. Liberal, generos. – 6. (Adv.) În mod amplu, cu lărgime, comod. – 7. (S. n.) Lărgime, lățime. – 8. (S. n.) Loc deschis, spațiu, distanță. – 9. (S. n.) Spațiu liber, libertate, latitudine. – 10. (S. n.) Întinsul mării. – Mr., megl. largu, istr. lǫrg. Lat. largus (Pușcariu 943; Candrea-Dens., 950; REW 4912; DAR), cf. it., sp., port. largo, prov. larc, cat. llarg, fr. large, alb. largë (Philippide, II, 645). Sensurile 4, 5 și 10 sînt împrumuturi literare din fr. large. Der. lărgime, s. f. (lățime, amploare; spațiu liber, latitudine, libertate); lărgămînt, s. n. (înv., lărgime, amplitudine); larghețe, s. f. (liberalitate, generozitate), din it. larghezza; lărgi, vb. (a mări; a extinde, a dilata), cf. mr. lărgescu, istr. lărjesc (după Pușcariu 943 și Candrea-Dens., 951, dintr-un lat. *largῑre, În loc de largῑri); lărgitor, adj. (măritor); lărgitoare, s. f. (măritor pentru mănuși sau încălțăminte); prelarg, s. n. (extensiune, lărgime), cuvînt creat de Odobescu, drept paralelă la prelung. Cf. alerga. (Sursa: DER )
larg adj. m., f. lárgă; pl. m. și f. largi (Sursa: Ortografic )
LARGA, râu în rep. Moldova, afluent stg. al Prutului; lungime: c. 30 km. Izv. din apropierea com. Lărguța (jud. Cahul), de la 200 m alt. Pe râul L., la 7 iul. 1770, armatele ruse, conduse de mareșalul P.A. Rumeanțev, i-au învins pe turci; alături de ruși au luptat și voluntari moldoveni. (Sursa: DE )
LARGU, com. în jud. Buzău, situată în C. Buzău-Călmățui, pe râul Călmățui; 1.686 loc. (2000). Necropolă sarmatică (sec. 2-3), cu inventar divers (vase ceramice, cercei de bronz, mărgele de sticlă și chihlimbar, oglinzi cu tamga, cuțite de fier, fusaiole de lut ș.a.), în satul Scărlătești. Biserica Sfinții Voievozi (1817), în satul Largu. (Sursa: DE )
