LAPOVIȚÁ, pers. 3 lapovițează, vb. I. Intranz. impers. A cădea ploaie amestecată cu zăpadă. – Din lapoviță. (Sursa: DEX '98 )
lapovițá vb., ind. prez. 3 lapovițeáză (Sursa: Ortografic )
LÁPOVIȚĂ s. f. Ploaie amestecată cu ninsoare; p. ext. zăpadă apoasă. – Din bg., scr. lapavica. (Sursa: DEX '98 )
A LAPOVIȚÁ pers. 3 ~eáză intranz. A cădea ploaie amestecată cu zăpadă. /Din lapoviță (Sursa: NODEX )
LÁPOVIȚĂ f. Precipitație atmosferică sub formă de ploaie amestecată cu zăpadă. [G.-D. lapoviței] /<bulg., sb. lapovica (Sursa: NODEX )
LÁPOVIȚĂ s. (MET.) fleașcă, fleșcăială, fleșcăraie, zloată, (Transilv.) șlepoiță. (Sursa: Sinonime )
lápoviță (-țe), s. f. – Ploaie amestecată cu zăpadă. – Mr. lăpuviță. Bg., sb. lapovica (Cihac, II, 165; Conev 38). (Sursa: DER )
lápoviță s. f., g.-d. art. lápoviței (Sursa: Ortografic )
| lapovița verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) lapovița | lapovițare | lapovițat | lapovițând | singular | plural |
| — | — |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — |
| a III-a (el, ea) | lapovițează | (să) lapovițeze | lapovița | lapoviță | lapovițase |
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — |
| a III-a (ei, ele) | — | — | — | — | — |
| lapoviță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | lapoviță | lapovița |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | lapovițe | lapoviței |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | lapoviță, lapovițo |
| plural | — |
