LAPIDÁR, -Ă, lapidari, -e, adj. 1. (Despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră. 2. (Despre stil, vorbire) Care evocă prin concizie (și vigoare) stilul inscripțiilor latine; laconic, scurt, concis. – Din fr. lapidaire. (Sursa: DEX '98 )
LAPIDÁR, -Ă adj. 1. (Liv.; despre inscripții) Gravat în piatră. 2. (Despre stil, expuneri etc.) Scurt, concis (ca stilul unei inscripții). [Cf. fr. lapidaire]. (Sursa: DN )
LAPIDÁR, -Ă adj. 1. de piatră. 2. (despre inscripții) gravat în piatră. 3. (despre stil, vorbire etc.) scurt, concis, laconic. (< fr. lapidaire, lat. lapidarius) (Sursa: MDN )
LAPIDÁR adj. v. concis. (Sursa: Sinonime )
Lapidar ≠ restrâns, strâns (Sursa: Antonime )
lapidár adj. m., pl. lapidári; f. sg. lapidáră, pl. lapidáre (Sursa: Ortografic )
LAPIDÁR1 ~ă (~i, ~e) 1) (despre inscripții, ornamente) Care este cioplit în piatră; gravat în piatră. 2) (despre formule, expresii, stil, vorbire) Care constă din puține cuvinte; concis; laconic; succint. /<fr. lapidaire, lat. lapidarius. (Sursa: NODEX )
LAPIDÁR2 ~i m. Meseriaș specializat în prelucrarea pietrelor scumpe (cu excepția diamantelor). /<fr. lapidaire, lat. lapidarius (Sursa: NODEX )
| lapidar adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | lapidar | lapidarul | lapidară | lapidara |
| plural | lapidari | lapidarii | lapidare | lapidarele |
| genitiv-dativ | singular | lapidar | lapidarului | lapidare | lapidarei |
| plural | lapidari | lapidarilor | lapidare | lapidarelor |
| vocativ | singular | lapidarule | lapidaro |
| plural | lapidarilor | lapidarelor |
