LANȚÚG, lanțuguri, s. n. (Pop.) Lanț (1); lănțișor. [Var.: lănțúc, lănțúg s. n.] – Din ucr. lancuh. (Sursa: DEX '98 )
LANȚÚG s. v. lanț, lănțișor. (Sursa: Sinonime )
LANȚÚG ~uri n. pop. Lanț mare folosit în gospodărie pentru a lega animalele, la fântâni etc. /<ucr. lancuh (Sursa: NODEX )
| lanțug substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | lanțug | lanțugul |
| plural | lanțuguri | lanțugurile |
| genitiv-dativ | singular | lanțug | lanțugului |
| plural | lanțuguri | lanțugurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
