Dex.Ro Mobile
LAMINÁRE, laminări, s. f. Acțiunea de a lamina și rezultatul ei; laminat1. – V. lamina. (Sursa: DEX '98 )

LAMINÁRE s.f. Acțiunea de a lamina și rezultatul ei; laminaj; laminat. [< lamina]. (Sursa: DN )

LAMINÁRE s. f. 1. acțiunea de a lamina; laminaj (1); laminat. 2. metodă de restaurare prin placarea ambelor părți ale unei file-document cu folii sintetice transparente. (< lamina) (Sursa: MDN )

LAMINÁRE s. (IND.) laminat. (Sursa: Sinonime )

lamináre s. f., g.-d. art. laminării; pl. laminări (Sursa: Ortografic )

LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer. (Sursa: DEX '98 )

LAMINÁR, -Ă, laminari, -e, adj. Care este alcătuit din lamele sau straturi paralele. ◊ Curgere laminară = curgere a unui fluid care are loc prin deplasarea pe traiectorii paralele a straturilor componente. – Din fr. laminaire. (Sursa: DEX '98 )

A LAMINÁ ~éz tranz. 1) (metale, aliaje) A prelucra cu laminorul. 2) (fluide) A face să curgă printr-o secțiune special amenajată. 3) (fibre textile) A subția și a omogeniza cu laminorul. /<fr. laminer (Sursa: NODEX )

LAMINÁR ~ă (~i, ~e) Care este alcătuit din lamele sau din straturi paralele. /<fr. laminaire (Sursa: NODEX )

LAMINÁ vb. I. tr. 1. A prelucra (un metal, un material etc.) la laminor. 2. A subția și a omogeniza fibrele textile. 3. A îngusta un jet de fluid. [< fr. laminer]. (Sursa: DN )

LAMINÁR, -Ă adj. Compus din lamele paralele. ◊ Curgere laminară = curgere a unui fluid în fire paralele cu direcția mișcării lui. [Cf. fr. laminaire]. (Sursa: DN )

LAMINÁ vb. tr. 1. a prelucra un material la laminor. 2. a subția și a omogeniza fibrele textile. 3. a îngusta un jet de fluid. (< fr. laminer) (Sursa: MDN )

LAMINÁR, -Ă adj. alcătuit din lamele sau straturi paralele. ♦ curgere ~ă = curgere a unui fluid în fire paralele cu direcția mișcării lui. (< fr. laminaire) (Sursa: MDN )

laminá vb., ind. prez. 1 sg. laminéz, 3 sg. și pl. lamineáză (Sursa: Ortografic )

laminár adj. m., pl. laminári; f. sg. lamináră, pl. lamináre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
lamina   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) lamina laminare laminat laminând singular plural
laminea laminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) laminez (să) laminez laminam laminai laminasem
a II-a (tu) laminezi (să) laminezi laminai laminași laminaseși
a III-a (el, ea) laminea (să) lamineze lamina lamină laminase
plural I (noi) laminăm (să) laminăm laminam laminarăm laminaserăm, laminasem*
a II-a (voi) laminați (să) laminați laminați laminarăți laminaserăți, laminaseți*
a III-a (ei, ele) laminea (să) lamineze laminau lamina laminaseră
* Formă nerecomandată

laminar   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular laminar laminarul lamina laminara
plural laminari laminarii laminare laminarele
genitiv-dativ singular laminar laminarului laminare laminarei
plural laminari laminarilor laminare laminarelor
vocativ singular laminarule laminaro
plural laminarilor laminarelor

laminare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular laminare laminarea
plural laminări laminările
genitiv-dativ singular laminări laminării
plural laminări laminărilor
vocativ singular laminare, laminareo
plural laminărilor