LAMÉNTO, lamentouri, s. n. Piesă muzicală populară sau cultă, preponderent vocală, cu caracter de tânguire. – Din it. lamento. (Sursa: DEX '98 )
LAMÉNTO s.n. 1. (Muz.) Piesă vocală în vechea operă italiană, cu caracter trist, tânguitor. 2. (Liv.; la pl.) Jeluire; lamentație; plânsete, gemete; jale. [Sg. (2) lament. / cf. it. lamento, lat. lamenta]. (Sursa: DN )
LAMÉNTO s. n. 1. (muz.) piesă vocală în vechea operă italiană, cu caracter trist, tânguitor. 2. (pl.) lamentație; plânsete. (< it. lamento) (Sursa: MDN )
laménto s. n., pl. lamentóuri (Sursa: Ortografic )
| lamento substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | lamento | lamentoul |
| plural | lamentouri | lamentourile |
| genitiv-dativ | singular | lamento | lamentoului |
| plural | lamentouri | lamentourilor |
| vocativ | singular | lamentoule |
| plural | lamentourilor |
