LAMENTÁRE, lamentări, s. f. Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; tânguire, văicăreală, lamentație. – V. lamenta. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

LAMENTÁRE s.f. Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; lamentație, jeluire. [< lamenta]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

LAMENTÁRE s. v. văitat. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

lamentáre s. f., g.-d. art. lamentării; pl. lamentări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A SE LAMENTÁ mă ~éz intranz. A-și exprima nemulțumirea, suferința, durerea prin cuvinte; a se văicări; a se tângui. /<fr. lamenter, lat. lamentari (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

LAMENTÁ vb. I. refl. A se tângui, a se văicări. [< fr. lamenter, it. lamentare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

LAMENTÁ vb. refl. a se tângui, a se văicări. (< fr. lamenter, lat. lamentari) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

LAMENTÁ vb. 1. v. văita. 2. v. geme. 3. v. smiorcăi. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

lamentá vb., ind. prez. 1 sg. lamentéz, 3 sg. și pl. lamenteáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard