LAMÉLĂ,lamele, s. f. 1. Mică placă subțire de metal, de sticlă sau de lemn, cu diferite întrebuințări tehnice. 2. Foiță subțire în structura unor corpuri sau a unor organe. – Din fr. lamelle. (Sursa: DEX '98 )
LAMÉLĂs.f.1. Plăcuță subțire de sticlă, de metal sau de lemn; lamă mică. 2. (Biol.) Lamă subțire de țesut osos. ♦ Expansiune celulară în formă de lamă. [< fr. lamelle, cf. lat. lamella]. (Sursa: DN )
LAMÉLĂs. f. 1. plăcuță subțire de sticlă, de metal sau de lemn; lamă mică. 2. lamă subțire de țesut osos. ◊ expansiune celulară în formă de lamă. (< fr. lamelle, lat. lamella) (Sursa: MDN )
lamélă s. f., g.-d. art. lamélei; pl. laméle (Sursa: Ortografic )
LAMELÁ,lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă. (Sursa: DEX '98 )
A LAMELÁ ~éztranz. (un material) A prelucra în lamele. /Din lamelă (Sursa: NODEX )
LAMÉLĂ ~ef. 1) Placă mică și subțire de sticlă, de metal sau de lemn, având diferite întrebuințări tehnice; lamă mică. 2) Foiță subțire care separă structuri ale țesuturilor vegetale sau animale. /<fr. lamelle (Sursa: NODEX )
LAMELÁvb. I. tr. (Constr., tehn.) A supune operației de lamelare; a forma un material în lamele. [Cf. it. lamellare]. (Sursa: DN )
LAMELÁvb. tr. a prelucra un material în lamele (1). (< it. lamellare) (Sursa: MDN )
lamelá vb., ind. prez. 1 sg. lameléz, 3 sg. și pl. lameleáză (Sursa: Ortografic )
