LAMBRISÁT, -Ă, lambrisați, -te, adj. (Despre pereți) Care este acoperit cu lambriuri. – V. lambrisa. (Sursa: DEX '98 )
LAMBRISÁ, lambrisez, vb. I. Tranz. A acoperi cu lambriu. – Din fr. lambrisser. (Sursa: DEX '98 )
A LAMBRISÁ ~éz tranz. (pereții încăperilor) A căptuși cu lambriu. /<fr. lambrisser (Sursa: NODEX )
LAMBRISÁ vb. I. tr. A acoperi cu lambriu. [< fr. lambrisser]. (Sursa: DN )
LAMBRISÁ vb. tr. a acoperi cu lambriu. (< fr. lambrisser) (Sursa: MDN )
lambrisá vb., ind. prez. 1 sg. lambriséz, 3 sg. și pl. lambriseáză (Sursa: Ortografic )
| lambrisa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) lambrisa | lambrisare | lambrisat | lambrisând | singular | plural |
| lambrisează | lambrisați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | lambrisez | (să) lambrisez | lambrisam | lambrisai | lambrisasem |
| a II-a (tu) | lambrisezi | (să) lambrisezi | lambrisai | lambrisași | lambrisaseși |
| a III-a (el, ea) | lambrisează | (să) lambriseze | lambrisa | lambrisă | lambrisase |
| plural | I (noi) | lambrisăm | (să) lambrisăm | lambrisam | lambrisarăm | lambrisaserăm, lambrisasem* |
| a II-a (voi) | lambrisați | (să) lambrisați | lambrisați | lambrisarăți | lambrisaserăți, lambrisaseți* |
| a III-a (ei, ele) | lambrisează | (să) lambriseze | lambrisau | lambrisară | lambrisaseră |
* Formă nerecomandată
| lambrisat adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | lambrisat | lambrisatul | lambrisată | lambrisata |
| plural | lambrisați | lambrisații | lambrisate | lambrisatele |
| genitiv-dativ | singular | lambrisat | lambrisatului | lambrisate | lambrisatei |
| plural | lambrisați | lambrisaților | lambrisate | lambrisatelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
