LALEÁ,lalele, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulb alungit, ascuțit la vârf, cu frunze lanceolate, groase și late, cu tulpina înaltă, care face o singură floare mare, de diverse culori; tulipă (Tulipa gesneriana) – Din tc. lâle. (Sursa: DEX '98 )
laleá (laléle), s. f. – Tulipă (Tulipa silvestris). Tc. lale (Cihac, II, 589; Miklosich, Türk. Elem., II, 117; Roesler 597; Șeineanu, II, 233; Berneker 688; Lokotsch 1300; Ronzevalle 154), cf. ngr. λαλές, bg. lale, sb. lale. (Sursa: DER )
laleá s. f., art. laleáua, g.-d. art. lalélei; pl. laléle (Sursa: Ortografic )
LALEÁ ~élef. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, care face o singură floare de diferite culori, cultivată în scopuri ornamentale. [Art. laleaua] /<turc. lâle (Sursa: NODEX )
LALEÁ (‹ tc.) s. f. Plantă decorativă erbacee, vivace, din familia liliaceelor, originară din Europa, Africa de Nord, Asia Centrală și de Est (având c. 100 de specii și câteva mii de hibrizi), cu tulpina înaltă de 30-40 cm, frunze lanceolate, groase și flori mari, simple sau învoalte, campanulate etc., având o gamă foarte mare de culori (Tulipa). Se înmulțește de obicei prin bulbi, dar și prin semințe (mai ales în scopul obținerii de noi soiuri). Înflorește primăvara devreme. În Europa este cultivată de c. 500 ani, cea mai importantă cultivatoare fiind Olanda, unde s-au obținut și un însemnat număr de noi soiuri. (Sursa: DE )
