LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umblă fără nici un rost; haimana, pierde-vară. – Laie + suf. -nic. (Sursa: DEX '98 )
LÁINIC adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor. (Sursa: Sinonime )
LÁINIC s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond. (Sursa: Sinonime )
láinic s. m., pl. láinici (Sursa: Ortografic )
| lainic substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | lainic | lainicul | lainică | lainica |
| plural | lainici | lainicii | lainice | lainicele |
| genitiv-dativ | singular | lainic | lainicului | lainice | lainicei |
| plural | lainici | lainicilor | lainice | lainicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
