A se așeza (sau a se pune) pe ospătat = a mânca cu lăcomie A înghiți (sau a mânca) ca (sau cât) lupul = a înghiți sau a mânca mult și cu lăcomie LĂCOMÍE, lăcomii, s. f. Poftă pe care o are cineva de a mânca sau de a bea mult; fig. dorință necumpătată de câștig, de avere etc.; aviditate. ◊ Loc. adv. Cu lăcomie = lacom. – Lacom + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
LĂCOMÍE ~i f . Caracter lacom; aviditate; cupiditate. ◊ Cu ~ lacom. ~a pierde (sau strică ) omenia tendința de acaparare dăunează bunelor relații dintre oameni. [G.-D. lăcomiei ] /lacom + suf. ~ie (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
LĂCOMÍE s. 1. nesaț, (livr.) insațiabilitate, voracitate, (rar) nesațiabilitate, (pop.) saț, (înv.) poftă. (~la mâncare.) 2. aviditate, nesaț, poftă. (Privea cu ~ la ...) 3. (livr.) cupiditate, rapacitate, voracitate. (~ pusă în slujba îmbogățirii.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
lăcomíe s. f., art. lăcomía, g.-d. art. lăcomíei; pl. lăcomíi, art. lăcomíile (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
lăcomie substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular lăcomi e lăcomi a plural lăcomi i lăcomi ile genitiv-dativ singular lăcomi i lăcomi ei plural lăcomi i lăcomi ilor vocativ singular lăcomi e, lăcomi o plural lăcomi ilor
