LACERÁRE, lacerări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a lacera. – V. lacera. (Sursa: DEX '98 )
LACERÁRE s.f. Acțiunea de a lacera și rezultatul ei; lacerație. [< lacera]. (Sursa: DN )
laceráre s. f., g.-d. art. lacerării (Sursa: Ortografic )
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer. (Sursa: DEX '98 )
LACERÁ vb. I. tr. (Liv.) A sfâșia, a rupe în bucăți. [< fr. lacérer, cf. lat. lacerare]. (Sursa: DN )
LACERÁ vb. tr. a sfâșia, a rupe în bucăți. (< fr. lacérer, lat. lacerare) (Sursa: MDN )
lacerá vb., ind. prez. 1 sg. laceréz, 3 sg. și pl. lacereáză (Sursa: Ortografic )
| lacera verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) lacera | lacerare | lacerat | lacerând | singular | plural |
| lacerează | lacerați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | lacerez | (să) lacerez | laceram | lacerai | lacerasem |
| a II-a (tu) | lacerezi | (să) lacerezi | lacerai | lacerași | laceraseși |
| a III-a (el, ea) | lacerează | (să) lacereze | lacera | laceră | lacerase |
| plural | I (noi) | lacerăm | (să) lacerăm | laceram | lacerarăm | laceraserăm, lacerasem* |
| a II-a (voi) | lacerați | (să) lacerați | lacerați | lacerarăți | laceraserăți, laceraseți* |
| a III-a (ei, ele) | lacerează | (să) lacereze | lacerau | lacerară | laceraseră |
* Formă nerecomandată
| lacerare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | lacerare | lacerarea |
| plural | lacerări | lacerările |
| genitiv-dativ | singular | lacerări | lacerării |
| plural | lacerări | lacerărilor |
| vocativ | singular | lacerare, lacerareo |
| plural | lacerărilor |
