LACERÁȚIE s.f. (Liv.) Sfâșiere, rupere în bucăți; lacerare. [Gen. -iei, var. lacerațiune s.f. / cf. fr. lacération, lat. laceratio]. (Sursa: DN )
LACERÁȚIE s. f. lacerare. (< fr. lacération, lat. laceratio) (Sursa: MDN )
laceráție s. f., g.-d. art. laceráției (Sursa: Ortografic )
| lacerație substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | lacerație | lacerația |
| plural | lacerații | lacerațiile |
| genitiv-dativ | singular | lacerații | lacerației |
| plural | lacerații | lacerațiilor |
| vocativ | singular | lacerație, lacerațio |
| plural | lacerațiilor |
