Dex lălăit, lalait, definiţie lălăit, dex.ro Mobile

Dex.Ro Mobile

LĂLĂÍT, lălăituri, s. n. (Fam.) Faptul de a lălăi. – V. lălăi. (Sursa: DEX '98 )

lălăít s. n., pl. lălăíturi (Sursa: Ortografic )

LĂLĂÍ, lălăiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A cânta (monoton, la nesfârșit) o melodie, înlocuind de obicei cuvintele cu silaba „la” (repetat). – Formație onomatopeică. (Sursa: DEX '98 )

A LĂLĂÍ ~iésc intranz. rar fam. A cânta monoton o melodie, înlocuind cuvintele cu un „la” continuu și repetat. [Și lălăi] /Onomat. (Sursa: NODEX )

LĂLĂI vb. v. fredona, îngâna. (Sursa: Sinonime )

lălăí vb., ind. prez. 1 sg. lălăiésc/lălăi, 3 sg. și pl. lălăiéște/lălăie, imperf. 3 sg. lălăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lălăiáscă/lălăie (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

lălăi (1 -lăi) verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) lălăi	lălăire	lălăit	lălăind	singular	plural
		(a) lălăi	lălăire	lălăit	lălăind	lălăie	lălăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	lălăi	(să) lălăi	lălăiam	lălăii	lălăisem
	a II-a (tu)	lălăi	(să) lălăi	lălăiai	lălăiși	lălăiseși
	a III-a (el, ea)	lălăie	(să) lălăie	lălăia	lălăi	lălăise
plural	I (noi)	lălăim	(să) lălăim	lălăiam	lălăirăm	lălăiserăm, lălăisem*
	a II-a (voi)	lălăiți	(să) lălăiți	lălăiați	lălăirăți	lălăiserăți, lălăiseți*
	a III-a (ei, ele)	lălăie	(să) lălăie	lălăiau	lălăiră	lălăiseră

* Formă nerecomandată

lălăi (1 -lăiesc) verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) lălăi	lălăire	lălăit	lălăind	singular	plural
		(a) lălăi	lălăire	lălăit	lălăind	lălăiește	lălăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	lălăiesc	(să) lălăiesc	lălăiam	lălăii	lălăisem
	a II-a (tu)	lălăiești	(să) lălăiești	lălăiai	lălăiși	lălăiseși
	a III-a (el, ea)	lălăiește	(să) lălăiască	lălăia	lălăi	lălăise
plural	I (noi)	lălăim	(să) lălăim	lălăiam	lălăirăm	lălăiserăm, lălăisem*
	a II-a (voi)	lălăiți	(să) lălăiți	lălăiați	lălăirăți	lălăiserăți, lălăiseți*
	a III-a (ei, ele)	lălăiesc	(să) lălăiască	lălăiau	lălăiră	lălăiseră

* Formă nerecomandată

lălăit (adj.) adjectiv		masculin		feminin
lălăit (adj.) adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	lălăit	lălăitul	lălăită	lălăita
nominativ-acuzativ	plural	lălăiți	lălăiții	lălăite	lălăitele
genitiv-dativ	singular	lălăit	lălăitului	lălăite	lălăitei
genitiv-dativ	plural	lălăiți	lălăiților	lălăite	lălăitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

lălăit (fapt; -uri) substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	lălăit	lălăitul
nominativ-acuzativ	plural	lălăituri	lălăiturile
genitiv-dativ	singular	lălăit	lălăitului
genitiv-dativ	plural	lălăituri	lălăiturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—