Dex.Ro Mobile
LĂLĂÍ, lălăiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A cânta (monoton, la nesfârșit) o melodie, înlocuind de obicei cuvintele cu silaba „la” (repetat). – Formație onomatopeică. (Sursa: DEX '98 )

LĂLĂI vb. v. fredona, îngâna. (Sursa: Sinonime )

lălăí vb., ind. prez. 1 sg. lălăiésc/lălăi, 3 sg. și pl. lălăiéște/lălăie, imperf. 3 sg. lălăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lălăiáscă/lălăie (Sursa: Ortografic )

A LĂLĂÍ ~iésc intranz. rar fam. A cânta monoton o melodie, înlocuind cuvintele cu un „la” continuu și repetat. [Și lălăi] /Onomat. (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
lălăi (1 -lăi)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) lălăi lălăire lălăit lălăind singular plural
lălăie lălăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) lălăi (să) lălăi lălăiam lălăii lălăisem
a II-a (tu) lălăi (să) lălăi lălăiai lălăiși lălăiseși
a III-a (el, ea) lălăie (să) lălăie lălăia lălăi lălăise
plural I (noi) lălăim (să) lălăim lălăiam lălăirăm lălăiserăm, lălăisem*
a II-a (voi) lălăiți (să) lălăiți lălăiați lălăirăți lălăiserăți, lălăiseți*
a III-a (ei, ele) lălăie (să) lălăie lălăiau lălăi lălăiseră
* Formă nerecomandată

lălăi (1 -lăiesc)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) lălăi lălăire lălăit lălăind singular plural
lălăiește lălăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) lălăiesc (să) lălăiesc lălăiam lălăii lălăisem
a II-a (tu) lălăiești (să) lălăiești lălăiai lălăiși lălăiseși
a III-a (el, ea) lălăiește (să) lălăiască lălăia lălăi lălăise
plural I (noi) lălăim (să) lălăim lălăiam lălăirăm lălăiserăm, lălăisem*
a II-a (voi) lălăiți (să) lălăiți lălăiați lălăirăți lălăiserăți, lălăiseți*
a III-a (ei, ele) lălăiesc (să) lălăiască lălăiau lălăi lălăiseră
* Formă nerecomandată