lăculeț
Caută
LĂCULÉȚ,
lăculețe,
s. n. Lăcușor. –
Lac1
+ suf.
-uleț.
(
Sursa: DEX '98
)
Copy to clipboard
LĂCULÉȚ
s. v.
lăcușor.
(
Sursa: Sinonime
)
Copy to clipboard
lăculéț
s. n., pl.
lăculéțe
(
Sursa: Ortografic
)
Copy to clipboard
Declinări/Conjugări
lăculeț
substantiv neutru
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
lăcul
e
ț
lăcul
e
țul
plural
lăcul
e
țe
lăcul
e
țele
genitiv-dativ
singular
lăcul
e
ț
lăcul
e
țului
plural
lăcul
e
țe
lăcul
e
țelor
vocativ
singular
—
plural
—
