JĂLBÁR s. m. v. jelbar. (Sursa: DEX '98 )
jălbár s. m., pl. jălbári (Sursa: Ortografic )
JĂLBÁR ~i m. înv. Persoană care se ocupă cu întocmirea jalbelor în schimbul unei remunerări. /jalbă + suf. ~ar (Sursa: NODEX )
| jălbar substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | jălbar | jălbarul |
| plural | jălbari | jălbarii |
| genitiv-dativ | singular | jălbar | jălbarului |
| plural | jălbari | jălbarilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
