JUXTAPOZÍȚIE, juxtapoziții, s. f. (Rar) Juxtapunere. – Din fr. juxtaposition. (Sursa: DEX '98 )
JUXTAPOZÍȚIE s.f. Juxtapunere. [Gen. -iei, var. juxtapozițiune s.f. / < fr. juxtaposition]. (Sursa: DN )
JUXTAPOZÍȚIE s. f. juxtapunere. (< fr. juxtaposition) (Sursa: MDN )
juxtapozíție (rar) (-ți-e) s. f., art. juxtapozíția (-ți-a), g.-d. art. juxtapozíției; pl. juxtapozíții, art. juxtapozíțiile (-ți-i-) (Sursa: DOOM 2 )
JUXTAPOZÍȚIE s. v. juxtapunere. (Sursa: Sinonime )
juxtapozíție s. f. poziție (Sursa: Ortografic )
| juxtapoziție substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | juxtapoziție | juxtapoziția |
| plural | juxtapoziții | juxtapozițiile |
| genitiv-dativ | singular | juxtapoziții | juxtapoziției |
| plural | juxtapoziții | juxtapozițiilor |
| vocativ | singular | juxtapoziție, juxtapozițio |
| plural | juxtapozițiilor |
