Dex.Ro Mobile
JUVÉTE, juveți, s. m. Nume generic dat peștilor mărunți. ◊ (Fam.) Epitet dat oltenilor. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )

JUVÉTE s. v. baboi, babușcă, fâță, oltean. (Sursa: Sinonime )

juvéte s. m., pl. juvéți (Sursa: Ortografic )

JUVẮȚ, juvețe, s. n. Laț la capătul unei funii; ștreang. [Pl. și: juvățuri] – Din ucr. žyvec. (Sursa: DEX '98 )

JUVẮȚ juvéțe n. Ochi care poate fi strâns, format prin înnodare la capătul unei frânghii, folosit, mai ales, pentru a prinde un animal; laț. /<ucr. žyvec (Sursa: NODEX )

JUVĂȚ s. v. laț, ștreang, val. (Sursa: Sinonime )

juvăț, juvețe, s.n. (reg.) 1. laț, sfâc, arcan (la capătul unui ștreang sau al unei funii) spre a prinde ceva cu el. 2. (la hamurile calului) valul ștreangului. 3. funie de spânzurat oameni; coardă, ștreang de spânzurătoare. (Sursa: DAR )

juvắț (juvéțe), s. n. – 1. Laț de prins cîinii. – 2. Lațul spînzurătoarei, ștreang. Sl. živĭcĭ (Conev 130), cf. rut. živec (DAR). (Sursa: DER )

juvăț s. n., pl. juvéțe (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
juvăț (pl. -ețe)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular juvăț juvățul
plural juvețe juvețele
genitiv-dativ singular juvăț juvățului
plural juvețe juvețelor
vocativ singular
plural

juvete   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular juvete juvetele
plural juveți juveții
genitiv-dativ singular juvete juvetelui
plural juveți juveților
vocativ singular juvete
plural juveților