Dex.Ro Mobile
JUVENÍL, -Ă, juvenili, -e, adj. Care aparține tinereții; tineresc. – Din fr. juvénile, lat. juvenilis. (Sursa: DEX '98 )

JUVENÍL, -Ă adj. 1. Tineresc. 2. (Despre substanțe) Care provine din magma topită în interiorul scoarței Pământului și circulă prin scoarță, putând ajunge până la suprafață. ◊ Apă juvenilă = apă minerală. [< fr. juvénile, cf. lat. iuvenilis]. (Sursa: DN )

JUVENÍL, -Ă adj. 1. care aparține tinereții; tineresc. 2. (despre substanțe) care provine din magma topită în interiorul scoarței Pământului și circulă prin scoarță, până la suprafață. 3. (despre organisme) tânăr. (< fr. juvénile, lat. iuvenilis) (Sursa: MDN )

JUVENÍL adj. v. tineresc. (Sursa: Sinonime )

juveníl adj. m., pl. juveníli; f. sg. juvenílă, pl. juveníle (Sursa: Ortografic )

JUVENÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru tineri; propriu tinerilor; tineresc. 2): Apă ~ă apă provenită din condensarea subterană a vaporilor rezultați din procesele la care e supusă magma. /<fr. juvénile, lat. juvenilis (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
juvenil   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular juvenil juvenilul juveni juvenila
plural juvenili juvenilii juvenile juvenilele
genitiv-dativ singular juvenil juvenilului juvenile juvenilei
plural juvenili juvenililor juvenile juvenilelor
vocativ singular juvenilule juvenilo
plural juvenililor juvenilelor