JUSTÍȚIE s. f. 1. Totalitatea organelor de jurisdicție dintr-un stat; ansamblul legilor și al instanțelor judecătorești; sistemul de funcționare a acestor instanțe. 2. Una dintre formele fundamentale ale activității statului, care constă în judecarea pricinilor civile sau penale și în aplicarea pedepselor prevăzute de lege. ◊ Expr. A chema (sau a se prezenta) în fața justiției = a cita (sau a se prezenta) la judecată. 3. Dreptate, echitate. – Din fr. justice, lat. justitia. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

JUSTÍȚIE s.f. 1. Totalitatea instanțelor judecătorești și a legilor unei țări; sistem de funcționare a instanțelor judiciare. 2. Echitate, dreptate. [Gen. -iei. / < lat. iustitia]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

JUSTÍȚIE s. f. 1. totalitatea instanțelor judiciare; sistem de funcționare a acestor instanțe. 2. activitate fundamentală a statului, în soluționarea litigiilor. 3. echitate, dreptate. (< fr. justice, lat. iustitia) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

JUSTÍȚIE s. 1. v. instanță. 2. v. dreptate. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Justiție ≠ injustiție (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

justíție s. f. (sil. -ți-e), art. justíția (sil. -ți-a), g.-d. justíții, art. justíției (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

JUSTÍȚIE ~i f. 1) Totalitate a instanțelor judecătorești și a legilor unui stat. ◊ A chema (sau a se prezenta) în fața ~ei a cita (sau a se prezenta) la judecată. 2) Activitate a instanțelor judiciare ale unui stat; exercițiu al puterii judiciare. 3) Principiu moral având ca esență conformitatea cu adevărul. 4) Caracter just; echitate; justețe. [G.-D. justiției; Sil. -ți-e] /<lat. justitia, fr. justice (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

JUSTIȚIÁ vb. tr. a executa (pe cineva prin moarte). (< it. giustiziare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

justițiá vb., ind. prez. 3 sg. justițiáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

CURTEA INTERNAȚIONALĂ DE JUSTIȚIE v. Organizația Națiunilor Unite. (Sursa: DE ) Copy to clipboard