JUSTIFICÁRE, justificări, s. f. Acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei; justificație, îndreptățire, motivare. – V. justifica. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

JUSTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei; justificațiune. / < justifica]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

JUSTIFICÁRE s. 1. îndreptățire, justificație logică, motivare, motivație, rațiune, temei, (livr.) legitimare, legitimitate, (pop.) noimă, (înv.) rezon. (~ unei hotărâri.) 2. logică, motivare, noimă, rațiune, rost, sens, temei. (Nu văd ~ acestei hotărâri.) 3. explicare, explicație, moti-vare. (Există vreo ~ a gestului său?) 4. v. scuză. 5. v. dezvinovățire. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

justificáre s. f., g.-d. art. justificării; pl. justificări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard