Dex.Ro Mobile
Vezi 2 expresii

JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. Refl. A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc; a se dezvinovăți. 3. Tranz. A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier. (Sursa: DEX '98 )

JUSTIFICÁ vb. I. 1. tr. A îndreptăți; a motiva. 2. tr., refl. A (se) dezvinovăți; a explica (o purtare, o atitudine etc.). 3. A dovedi folosirea legală a unor bani, a unor materiale etc. [P.i. justific, 3,6 -că. / < lat. iustificare, cf. fr. justifier]. (Sursa: DN )

JUSTIFICÁ vb. I. tr. 1. a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți, a motiva. 2. a dovedi folosirea legală a unor bani, materiale. II. tr., refl. a (se) dezvinovăți; a explica (o purtare, o atitudine etc.). (< fr. justifier, lat. iustificare) (Sursa: MDN )

JUSTIFICÁ vb. 1. a îndreptăți, a motiva, (livr.) a legitima, a legitimiza. (Toate acestea ~ hotărârea lui.) 2. v. scuza. 3. a autoriza, a îndreptăți, a îngădui, a permite, (livr.) a îndritui, (înv. fig.) a întemeia. (Această împrejurare ne ~ să tragem unele concluzii.) 4. v. dezvinovăți. 5. a se explica. (Nu e cazul să te ~.) (Sursa: Sinonime )

justificá vb., ind. prez.1 sg. justífic, 3 sg. și pl. justífică (Sursa: Ortografic )

A JUSTIFICÁ justífic tranz. 1) (acțiuni, opinii) A demonstra prin probe ca fiind just sau legitim; a îndreptăți. 2) (cheltuieli financiare sau materiale) A demonstra documentar ca fiind legal sau folosit după destinație. 3) (persoane) A considera nevinovat; a dezvinovăți; a dezvinui; a disculpa. /<fr. justifier, lat. justificare (Sursa: NODEX )

A SE JUSTIFICÁ mă justífic intranz. (despre persoane) A-și demonstra nevinovăția (prin explicații și dovezi); a se dezvinovăți; a se dezvinui; a se disculpa. /<fr. justifier, lat. justificare (Sursa: NODEX )

A justifica ≠ a acuza (Sursa: Antonime )

Declinări/Conjugări
justifica   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) justifica justificare justificat justificând singular plural
justifică justificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) justific (să) justific justificam justificai justificasem
a II-a (tu) justifici (să) justifici justificai justificași justificaseși
a III-a (el, ea) justifică (să) justifice justifica justifică justificase
plural I (noi) justificăm (să) justificăm justificam justificarăm justificaserăm, justificasem*
a II-a (voi) justificați (să) justificați justificați justificarăți justificaserăți, justificaseți*
a III-a (ei, ele) justifică (să) justifice justificau justifica justificaseră
* Formă nerecomandată