JUSTIȚIÁL, -Ă, justițiali, -e, adj. (Livr.) De justiție, al justiției. [Pr.: -ți-al] – Din fr. justiciel. (Sursa: DEX '98 )
JUSTIȚIÁL, -Ă adj. (Liv.) De justiție, al justiției. [Pron. -ți-al. / cf. fr. justiciel]. (Sursa: DN )
justițiál adj. m., pl. justițiáli; f. sg. justițiálă, pl. justițiále (Sursa: Ortografic )
JUSTIȚIÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de justiție; propriu justiției. /<fr. justiciel (Sursa: NODEX )
| justițial adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | justițial | justițialul | justițială | justițiala |
| plural | justițiali | justițialii | justițiale | justițialele |
| genitiv-dativ | singular | justițial | justițialului | justițiale | justițialei |
| plural | justițiali | justițialilor | justițiale | justițialelor |
| vocativ | singular | justițialule | justițialo |
| plural | justițialilor | justițialelor |
