JUPÍ vb. IV. v. jupui. (Sursa: DEX '98 )
JUPÍ vb. v. coji, descuama, jupui, scoroji. (Sursa: Sinonime )
jupí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jupésc, imperf. 3 sg. jupeá; conj. prez. 3 sg. și pl. jupeáscă (Sursa: Ortografic )
| jupi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) jupi | jupire | jupit | jupind | singular | plural |
| jupește | jupiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | jupesc | (să) jupesc | jupeam | jupii | jupisem |
| a II-a (tu) | jupești | (să) jupești | jupeai | jupiși | jupiseși |
| a III-a (el, ea) | jupește | (să) jupească | jupea | jupi | jupise |
| plural | I (noi) | jupim | (să) jupim | jupeam | jupirăm | jupiserăm, jupisem* |
| a II-a (voi) | jupiți | (să) jupiți | jupeați | jupirăți | jupiserăți, jupiseți* |
| a III-a (ei, ele) | jupesc | (să) jupească | jupeau | jupiră | jupiseră |
* Formă nerecomandată
