jucăréle s.f. pl. (pop.) jucării. (Sursa: DAR )
JUCĂRÉA, jucărele, s. f. Jucărioară. – Jucărie + suf. -ea. (Sursa: DEX '98 )
JUCĂRÍCĂ, jucărele, s. f. Jucărioară. – Jucărie + suf. -ică. (Sursa: DEX '98 )
JUCĂREÁ s. v. jucărioară. (Sursa: Sinonime )
JUCĂRÍCĂ s. v. jucărioară. (Sursa: Sinonime )
jucărícă s. f., pl. jucăréle (Sursa: Ortografic )
| jucărea substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | jucărea | jucăreaua |
| plural | jucărele | jucărelele |
| genitiv-dativ | singular | jucărele | jucărelei |
| plural | jucărele | jucărelelor |
| vocativ | singular | jucărea |
| plural | jucărelelor |
| jucărele substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | — | — |
| plural | jucărele | jucărelele |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | jucărele | jucărelelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | jucărelelor |
| jucărică substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | jucărică | jucărica |
| plural | jucărele | jucărelele |
| genitiv-dativ | singular | jucărele | jucărelei |
| plural | jucărele | jucărelelor |
| vocativ | singular | jucărică, jucărico |
| plural | jucărelelor |
