JUBILÁRE, jubilări, s. f. Satisfacție însoțită de veselie mare; (rar) jubilație. – V. jubila. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

JUBILÁRE s.f. Faptul de a jubila; jubilație. [< jubila]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

JUBILÁRE s. v. jubilație. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

jubiláre s. f., g.-d. art. jubilării (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A JUBILÁ ~éz intranz. A încerca o mare satisfacție (în urma unei victorii); a se bucura foarte mult de o victorie; a triumfa. /<fr. jubiler, lat. jubilare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

JUBILÁ vb. I. intr. A avea o mare satisfacție, a triumfa. [< fr. jubiler]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

JUBILÁ vb. intr. a avea o mare satisfacție, a triumfa. (< fr. jubiler, lat. iubilare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

JUBILÁ vb. v. triumfa. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

jubilá vb., ind. prez. 1 sg. jubiléz, 3 sg. și pl. jubileáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard