Dex.Ro Mobile
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. (Sursa: DEX '98 )

JUBILÁ vb. I. intr. A avea o mare satisfacție, a triumfa. [< fr. jubiler]. (Sursa: DN )

JUBILÁ vb. intr. a avea o mare satisfacție, a triumfa. (< fr. jubiler, lat. iubilare) (Sursa: MDN )

JUBILÁ vb. v. triumfa. (Sursa: Sinonime )

jubilá vb., ind. prez. 1 sg. jubiléz, 3 sg. și pl. jubileáză (Sursa: Ortografic )

A JUBILÁ ~éz intranz. A încerca o mare satisfacție (în urma unei victorii); a se bucura foarte mult de o victorie; a triumfa. /<fr. jubiler, lat. jubilare (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
jubila   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) jubila jubilare jubilat jubilând singular plural
jubilea jubilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) jubilez (să) jubilez jubilam jubilai jubilasem
a II-a (tu) jubilezi (să) jubilezi jubilai jubilași jubilaseși
a III-a (el, ea) jubilea (să) jubileze jubila jubilă jubilase
plural I (noi) jubilăm (să) jubilăm jubilam jubilarăm jubilaserăm, jubilasem*
a II-a (voi) jubilați (să) jubilați jubilați jubilarăți jubilaserăți, jubilaseți*
a III-a (ei, ele) jubilea (să) jubileze jubilau jubila jubilaseră
* Formă nerecomandată