jílav/jiláv adj. m., pl. jílavi/jilávi; f. jílavă/jilávă, pl. jílave/jiláve (Sursa: DOOM 2 )
JÍLAV adj. reavăn, ud, umed, (par) umedos, (reg.) puhav, revenos, (prin Transilv.) motov. (Un loc, un teren ~.) (Sursa: Sinonime )
Jilav ≠ uscat (Sursa: Antonime )
jiláv (jilávă), adj. – 1. Umed, reavăn. – 2. (Banat) Puternic, zdravăn. Bg. žilav „elastic, lipicios”, cel de al doilea sens din sb. žilav „gros” și ambele din sl. žila „venă” (Miklosich, Lexicon, 198; Cihac, II, 158). Indicația din DAR, conform căreia cuvîntul este puțin folosit în Munt., nu este exactă. Pe de altă parte, jilav nu-l substituie pe umed, întrucît primul cuvînt conține ideea de „îmbibat, pătruns de umezeală pe toate părțile”. Der. din bg. vlažen „umed” (Conev 37) este greșită. Der. jilavă, s. f. (loc umed); jilăvie, s. f. (umezeală); jilavi, vb. (a îmbiba, a umezi); jilăveală, s. f. (umezeală); jilăvete (var. jiloveață), s. f. (bîtă, par), în Banat, din al doilea sens al lui jilav. (Sursa: DER )
jílav adj. m., pl. jílavi; f. sg. jílavă, pl. jílave (Sursa: Ortografic )
JÍLAV ~ă (~i, ~e) Care conține o cantitate abia simțită de apă sau de alt lichid; pătruns de umezeală; reavăn; umed. Pământ ~. /<bulg. zilav (Sursa: NODEX )
