JILȚ s. n. v. jeț. (Sursa: DEX '98 )
jilț v. jeț (Sursa: Ortografic )
JILȚ ~uri n. Scaun cu spătar înalt (și cu brațe); jeț. /<germ. Sitz, săs. Sätz (Sursa: NODEX )
| jilț substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | jilț | jilțul |
| plural | jilțuri | jilțurile |
| genitiv-dativ | singular | jilț | jilțului |
| plural | jilțuri | jilțurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
