JIÁNCĂ, (1) jience, s. f. 1. Locuitoare din regiunea Jiului. 2. Art. Jiana, v. jian (2). [Pr.: ji-an-] – Jian + suf. -că. (Sursa: DEX '98 )
jiáncă (locuitoare) s. f. (sil. ji-an-), g.-d. art. jiéncei (sil. ji-en-); pl. jiénce (Sursa: Ortografic )
jiánca (melodie, dans) s. f. art. (sil. ji-an-) (Sursa: Ortografic )
| jiancă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | jiancă | jianca |
| plural | jience | jiencele |
| genitiv-dativ | singular | jience | jiencei |
| plural | jience | jiencelor |
| vocativ | singular | jiancă, jianco |
| plural | jiencelor |
