JEJÚN, jejunuri, s. n. Parte a intestinului subțire cuprinsă între duoden și ileon. – Din fr. jéjunum, lat. jejunum. (Sursa: DEX '98 )
JEJÚN s.n. Partea intestinului care unește duodenul cu intestinul gros. [< fr. jéjunum, cf. lat. ieiunum]. (Sursa: DN )
JEJÚN s. n. parte a intestinului subțire cuprinsă între duoden și ileon. (< fr. jéjunum, lat. jeiunum) (Sursa: MDN )
jejún s. n., pl. jejúnuri (Sursa: Ortografic )
JEJÚN ~uri n. Parte a intestinului subțire care unește duodenul cu intestinul gros. /<fr. jéjunum, lat. jejunum (Sursa: NODEX )
| jejun substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | jejun | jejunul |
| plural | jejunuri | jejunurile |
| genitiv-dativ | singular | jejun | jejunului |
| plural | jejunuri | jejunurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
