JARGONAÚT, -Ă s. m. f. creator de jargon nou, care atentează la puritatea limbii (în Europa). (< jargon + -naut) (Sursa: MDN )
| jargonaut substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | jargonaut | jargonautul | jargonaută | jargonauta |
| plural | jargonauți | jargonauții | jargonaute | jargonautele |
| genitiv-dativ | singular | jargonaut | jargonautului | jargonaute | jargonautei |
| plural | jargonauți | jargonauților | jargonaute | jargonautelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
