JANDÁRM, jandarmi, s. m. Militar din corpul jandarmeriei. [Var.: (pop.) jandár s. m.] – Din fr. gendarme. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

JANDÁRM s.m. Militar din jandarmerie. [< fr. gendarme]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

JANDÁRM s. m. 1. militar din jandarmerie. 2. (fam.) femeie solidă cu un aer autoritar. (< fr. gendarme) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

JANDÁRM s. (MIL.) (reg.) strajă, (înv.) cavas, colgiu. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

jandárm (jandármi), s. m. – Militar, agent al poliției rurale. – var. (pop.) jandar, jendar(iu), jăndar. Mr. geandar. Fr. gendarme; în mr., din it. gendarme, cf. tc. candarma, alb. ğandarmë, bg. žandarm, sb. žandar. Este cuvînt popular, datorită uzului său administrativ. – Der. jandarmerie, s. f. (post de jandarmi); jandarmeresc, adj. (de jandarm). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

jandárm s. m., pl. jandármi (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

JANDÁRM ~i m. Militar din cadrul jandarmeriei. /<fr. gendarme (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard