JÁLBĂ,jalbe, s. f. (Pop.) Plângere, reclamație, făcută în scris. ◊ Expr. (Fam.) A umbla (sau a merge, a veni etc.) cu jalba în proțap = a cere insistent (și ostentativ) un drept sau o favoare. [Pl. și: jălbi – Var.: jálobă s. f.] – Din sl. žalĩba. Cf. bg. žalba. (Sursa: DEX '98 )
JÁLBĂ s. v. cerere, petiție, plângere, reclamație. (Sursa: Sinonime )
jalbă2 s.f. (reg.) 1. nume de plantă – jalbă albă. 2. boală de vite; bube-dulci. (Sursa: DAR )
jálbă (jélbi), s. f. – 1. Plîngere, reclamație. – 2. Cerere, petiție. – Var. (Mold.) jalobă. Sl. žalĭba (Miklosich, Lexicon, 191; Cihac, II, 155; Tiktin), cf. bg. žalba. Var. din sl. žaloba (Ivănescu, BF, VI, 104), cf. ceh., pol., rus. žaloba. – Der. jelbui, vb. (a reclama, a se plînge); jelbar, s. m. (persoană care se ocupa cu scrisul jalbelor; reclamant, solicitant). (Sursa: DER )
jálbă s. f., g.-d. art. jálbei; pl. jálbe (Sursa: Ortografic )
JÁLBĂ ~ef. pop. 1) Adresare oficială către o autoritate, în care se exprimă o nemulțumire; plângere; reclamație. ◊ A umbla (sau a veni, a merge) cu ~a în proțap a cere cu insistență un drept sau o favoare. 2) Act care conține o astfel de adresare; plângere. [G.-D. jalbei] /<sl. žaliba (Sursa: NODEX )
