izvód (izvoáde), s. n. – 1. Izvor, origine. – 2. Izvor, original. – 3. Text, versiune. – 4. Schiță, plan. – 5. Inventar, listă, însemnare. Sl. (bg., rus.) izvodŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 154; DAR). – Der. izvodi, vb. (a inventa, a născoci, a făuri; a alcătui, a compune; a copia, a traduce), din sl. izvoditi; izvoditor, s. n. (autor); izvoditură, s. f. (înv., invenție). Aproape toate aceste cazuri sînt înv. (Sursa: DER )
izvód s. n., pl. izvoáde (Sursa: Ortografic )
IZVÓD ~oáden. înv. 1) Manuscris vechi. 2) Carte groasă în care erau înscrise diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; catastif; registru; condică. 3) Obiect destinat să fie reprodus sau imitat; model; fason. /<sl. izvodu (Sursa: NODEX )