IZOTÓP, -Ă,izotopi, -e, s. m., adj. (Atom, nucleu atomic) care are același număr de ordine ca și alt atom ori nucleu atomic, dar care diferă de acesta prin masa atomică. – Din fr. isotope. (Sursa: DEX '98 )
IZOTÓPs.m. Element chimic având aceleași proprietăți fizico-chimice, dar masă atomică diferită. [Var. isotop s.m. / < fr. isotope, cf. gr. isos – egal, topos – loc]. (Sursa: DN )
IZOTÓPs. m. atom (sau nucleu) care are același număr atomic cu altul, dar un număr de masă diferit. ♦ ~ radioactiv = izotop al unui element chimic care are proprietăți radioactive; radioizotop. (< fr. isotope) (Sursa: MDN )
izotóp s. m., pl. izotópi (Sursa: Ortografic )
IZOTÓP ~im. fiz. Atom care, având proprietăți chimice aproape identice cu alți atomi (ai aceluiași element), se deosebește prin masa sa. /<fr. isotope (Sursa: NODEX )
IZOTOP RADIOACTÍV s. (FIZ.) radioizotop. (Sursa: Sinonime )
IZOTÓP (‹ fr. {i}; {s} izo- + gr. topos „loc”) s. m. (Atom sau nucleu atomic) care are același număr atomic cu un alt atom (sau nucleu atomic), deci aceleași proprietăți chimice, însă diferă de acesta prin numărul de masă, adică prin numărul de neutroni, precum și prin alte însușiri fizice. ◊ I. radioactiv = fiecare dintre izotopii unui element chimic care prezintă radioactivitate; radioizotop. Pot fi produși și pe cale artificială (în reactoare nucleare sau în acceleratoare de particule), Se utilizează în chimie, medicină (în tratarea cancerului), industrie (la procedeele de control al calității), biologie, geologie, cosmologie etc. (Sursa: DE )
