IZOMORFÍSM s. n. 1. Relație, corespondență între două obiecte, fenomene etc. care au aceeași structură; identitate de structură. 2. Proprietate a substanțelor cu compoziție chimică diferită, dar cu structură înrudită, de a se prezenta în aceleași forme structurale cristalografice; izomorfie. 3. Termen întrebuințat de unii lingviști structuraliști pentru a denumi paralelismul de structură dintre silabă, cuvânt și propoziție sau frază. – Din fr. isomorphisme. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

IZOMORFÍSM n. 1) Corespondență între două obiecte, fenomene care au aceeași structură; identitate de structură. 2) Proprietate a unor substanțe de a fi izomorfe. /<fr. isomorphisme (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

IZOMORFÍSM s.n. Identitate de structură. ♦ (Mat.) Corespondență biunivocă între două mulțimi cu aceeași structură. ♦ Însușire a unor substanțe cu compoziție chimică analoagă de a cristaliza în aceleași forme cristaline; izomorfie. [Var. isomorfism s.n. / < fr. isomorphisme, cf. gr. isos – egal, morphe – formă]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

IZOMORFÍSM s. n. 1. identitate de formă, de structură. 2. proprietate a unor substanțe cu compoziție chimică analoagă de a cristaliza în aceleași forme cristaline; izomorfie. 3. (mat.) corespondență biunivocă între elementele a două mulțimi cu aceeași structură. (< fr. isomorphisme) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

IZOMORFÍSM s. (FIZ.) izomorfie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

izomorfísm s. n. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard