IZOMÉR, -Ă, izomeri, -e, adj., s. m. (Substanță, combinație, nucleu atomic) care prezintă izomerie. – Din fr. isomère. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

IZOMÉR, -Ă adj., s.m. (Substanță) care prezintă izomerie. [Var. isomer, -ă adj., s.m. / < fr. isomère, cf. gr. isos – egal, meros – parte]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

IZOMÉR, -Ă adj., s. m. (substanță, organ vegetal) care prezintă izomerie. (< fr. isomère) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

izomér adj. m., s. m., pl. izoméri; f. sg. izoméră, pl. izomére (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

IZOMÉR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre substanțe) Care, având aceeași compoziție chimică cu o substanță, diferă prin structură și proprietăți de aceasta. /<fr. isomere (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

IZOMER ÓPTIC s. v. antipod optic. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard