IZMENEÁLĂ, izmeneli, s. f. (Fam.) Purtare, atitudine afectată, lipsită de seriozitate, pretențioasă; fandoseală, sclifoseală. ♦ Strâmbătură, grimasă. – Izmeni + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 )
IZMENEÁLĂ s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană. (Sursa: Sinonime )
izmeneálă s. f., g.-d. art. izmenélii; pl. izmenéli (Sursa: Ortografic )
IZMENEÁLĂ ~éli f. fam. Cochetărie exagerată; fasoleală; fandoseală; sclifoseală; marghioleală. /a (se) izmeni + suf. ~eală (Sursa: NODEX )
| izmeneală substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | izmeneală | izmeneala |
| plural | izmeneli | izmenelile |
| genitiv-dativ | singular | izmeneli | izmenelii |
| plural | izmeneli | izmenelilor |
| vocativ | singular | izmeneală, izmenealo |
| plural | izmenelilor |
