Dex.Ro Mobile
ÍZMĂ s. f. Plantă erbacee perenă din familia labiatelor, cu frunzele pețiolate și florile roșii-violete dispuse în spice la vârful tulpinilor sau ramurilor, întreaga plantă având un miros plăcut caracteristic; mentă (Mentha piperita). ◊ Izmă creață = specie de izmă cu frunzele pețiolate și crețe, folosită la prepararea unor medicamente; mentă creață (Mentha crispa). Izma-broaștei = plantă erbacee cu frunze dințate și cu flori roz, care crește prin locurile mlăștinoase (Mentha aquatica). – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )

ÍZMĂ f. Plantă erbacee perenă, mirositoare, cu frunze pețiolate și cu flori mici trandafirii, folosită în industria farmaceuticii și a parfumurilor; mentă. ◊ ~ creață izmă cu frunză creață; mentă creață. ~a-broaștei izmă care crește prin locuri mlăștinoase; menta-broaștei. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )

ÍZMĂ s. (BOT.) 1. (Mentha piperita) mentă. 2. (Mentha silvestris) mentă, (reg.) voieștniță. 3. izma broaștei (Mentha aquatica) = menta broaștei, (reg.) minta lângorii; izmă creață (Mentha crispa) = mentă creață, (reg.) iarbă-creață. (Sursa: Sinonime )

ÍZMĂ s. v. tămâiță. (Sursa: Sinonime )

ízmă s. f., g.-d. art. ízmei (Sursa: Ortografic )

IZMA-STÚPILOR s. v. melisă, roiniță. (Sursa: Sinonime )

IZMĂ PROÁSTĂ s. v. apărătoare. (Sursa: Sinonime )

ízma-broáștei s. f. (Sursa: Ortografic )

ízmă creáță s. f. + adj. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
izmă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular izmă izma
plural
genitiv-dativ singular izme izmei
plural
vocativ singular izmă, izmo
plural