Dex izbuti, izbuti, definiţie izbuti, dex.ro Mobile

A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti
A da chix = a nu izbuti (în atingerea rezultatului propus)
A face pe dracu-n patru = a-și da toată silința, a depune toate eforturile, a utiliza toate posibilitățile pentru a izbuti într-o acțiune
A ieși abraș = a nu izbuti
A o codălbi = a nu izbuti, a nu reuși; a o păți
A o face fiartă = a comite o eroare; a nu izbuti; a se face de râs
A o scoate la capăt = a termina ceva cu succes, a izbuti, a reuși
A porni cu dreptul = a izbuti într-o acțiune inițiată
A scoate (sau a duce) ceva la capăt = a termina ceva (cu succes); a izbuti
A-i curge (sau a-i cădea, a-i pica etc.) (cuiva) lapte (sau miere) în păsat = a-i merge bine (cuiva); a izbuti în toate
A-și greși socotelile = a se înșela în așteptări; a nu izbuti

IZBUTÍ vb. 1. a reuși, (franțuzism) a parveni, (înv. și pop.) a isprăvi, (pop.) a nimeri, (prin Mold.) a hălădui, (Transilv. și Bucov.) a succede, (grecism înv.) a catortosi. (A ~ să facă un dispozitiv pentru ...) 2. v. prinde. 3. v. reuși. (Sursa: Sinonime )

A IZBUTÍ ~ésc 1. intranz. A avea succes; a reuși. ~ la examen. 2. tranz. A obține după o serie de eforturi; a reuși. ~ să publice materialul. /<sl. izbyti (Sursa: NODEX )

izbuti verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) izbuti	izbutire	izbutit	izbutind	singular	plural
		(a) izbuti	izbutire	izbutit	izbutind	izbutește	izbutiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	izbutesc	(să) izbutesc	izbuteam	izbutii	izbutisem
	a II-a (tu)	izbutești	(să) izbutești	izbuteai	izbutiși	izbutiseși
	a III-a (el, ea)	izbutește	(să) izbutească	izbutea	izbuti	izbutise
plural	I (noi)	izbutim	(să) izbutim	izbuteam	izbutirăm	izbutiserăm, izbutisem*
	a II-a (voi)	izbutiți	(să) izbutiți	izbuteați	izbutirăți	izbutiserăți, izbutiseți*
	a III-a (ei, ele)	izbutesc	(să) izbutească	izbuteau	izbutiră	izbutiseră

* Formă nerecomandată