ÍZBĂ, izbe, s. f. Căsuță (de lemn) specifică unor sate rusești. – Din rus. izba. (Sursa: DEX '98 )
ÍZBĂ s.f. Căsuță din bârne la popoarele din nordul Europei și Asiei. [< rus. izba]. (Sursa: DN )
ÍZBĂ s. f. căsuță din bârne la popoarele din nordul Europei și Asiei. (< rus. izba) (Sursa: MDN )
ízbă2 s.f. (înv.) 1. izbitură. 2. trântă. (Sursa: DAR )
ízbă (ízbe), s. f. – Casă tipică din stepa rusească. Rus. izba (sec. XIX), cf. fr. izba. (Sursa: DER )
ízbă s. f., g.-d. art. ízbei; pl. ízbe (Sursa: Ortografic )
ÍZBĂ ~e f. (în Rusia) Casă țărănească din bârne. /<rus. izba (Sursa: NODEX )
| izbă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | izbă | izba |
| plural | izbe | izbele |
| genitiv-dativ | singular | izbe | izbei |
| plural | izbe | izbelor |
| vocativ | singular | izbă, izbo |
| plural | izbelor |
