IZBÂNDITÓR, -OÁRE, izbânditori, -oare, adj. (Rar) Care izbândește; biruitor, învingător. – Izbândi + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )
IZBÂNDITÓR adj., s. v. victorios. (Sursa: Sinonime )
izbânditór adj. m., pl. izbânditóri; f. sg. și pl. izbânditoáre (Sursa: Ortografic )
IZBÂNDITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care a obținut o izbândă; care izbândește. /a izbândi + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
| izbânditor adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | izbânditor | izbânditorul | izbânditoare | izbânditoarea |
| plural | izbânditori | izbânditorii | izbânditoare | izbânditoarele |
| genitiv-dativ | singular | izbânditor | izbânditorului | izbânditoare | izbânditoarei |
| plural | izbânditori | izbânditorilor | izbânditoare | izbânditoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
