IZBÂNDÍ,izbândesc, vb. IV. 1. Intranz. A învinge (în luptă), a fi victorios; a birui, a triumfa. 2. Tranz. A reuși într-o acțiune, a izbuti să realizeze ceva. ♦ A duce la îndeplinire; a realiza, a împlini. – Din sl. izbondon. (Sursa: DEX '98 )
IZBÂNDÍ vb. v. răzbuná. (Sursa: Sinonime )
IZBÂNDÍ vb. 1. a bate, a birui, a câștiga, a învinge, (înv.) a vinci. (A ~ în luptă.)2. v. reuși. (Sursa: Sinonime )
izbândí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbândésc, imperf. 3 sg. izbândeá; conj. prez. 3 sg. și pl. izbândeáscă (Sursa: Ortografic )
A IZBÂNDÍ ~ésc 1. intranz. A obține o izbândă; a birui. 2. tranz. 1) A obține după o serie de eforturi; a izbuti; a reuși. 2) A aduce la rezultatul cerut; a executa conform prevederilor; a îndeplini. /<sl. izbondon (Sursa: NODEX )
izbîndí (izbândésc, izbândít), vb. – 1. A depăși, a întrece. – 2. A birui,a cîștiga o victorie, a triumfa. – 3. A răzbuna. – 4. A Înfăptui, a realiza. – 5. A reuși, a izbuti. Sl. izbyti, izbądą „a depăși” (DAR), cf. dobîndi. Toate sensurile sînt înv., cu excepția sensului 2. – Der. izbîndă, s. f. (victorie; răzbunare; succes, satisfăcător); izbînditor, adj. (biruitor). De la inf. izbyti (der. din sl. byti „a fi”) trebuie să provină izbuti, vb. (a reuși), care este, prin urmare, simplu dublet al lui izbîndi (Cihac, II, 153; Tiktin), cf. sl. izbytije „succes”. (Sursa: DER )
