Dex iute, iute, definiţie iute, dex.ro Mobile

(Iute) ca o suveică sau ca suveica = foarte ager, sprinten; foarte harnic
A călca șarpele pe coadă = a insulta, a supăra pe un om rău, iute la mânie
A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire
A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat)
A mânca foc (sau jeratic) = (despre cai) a fi foarte iute
A se duce duluță = a fugi iute; a se face nevăzut
A se învârti (sau a se întoarce, a sări) într-un călcâi = a se mișca repede, a fi iute la treabă; a se bucura
A-și lua tiliuțele = a pleca dintr-un loc repede, fără a mai sta la gânduri; a o șterge
Bun (sau iute) de picior (sau de picioare) = iute, sprinten
Cu (sau, , de, în) sârg = repede, iute; îndată, imediat
Cu sânge iute = fără stăpânire, impulsiv
Iute (sau grabnic, rău) la mânie = care se înfurie ușor; irascibil
Pe neștiute = a) fără să-și dea seama; b) în ascuns, pe furiș, tiptil
În (sau, , cu) pripă = grabnic, repede, iute

IÚTE, iuți, adj. 1. Care acționează sau reacționează repede; expeditiv, prompt; care se produce repede, prompt. Om iute. Replică iute. ♦ Care fuge, aleargă, înaintează repede, rapid. Cal iute. Mers iute. ♦ (Adverbial) În grabă, repede, imediat, îndată. S-a dus iute acolo. ♦ Care se produce cu tărie, cu forță. Ploaie iute. 2. Care se enervează, se supără, se mânie ușor; irascibil; violent. 3. Care are gust înțepător; care produce o senzație gustativă usturătoare; picant. Mâncare iute. Gust iute. ♦ Care produce o senzație olfactivă înțepătoare și neplăcută. Miros iute. – Din sl. ljutŭ. (Sursa: DEX '98 )

IÚTE1 adv. Într-un timp scurt; în (cu) grabă; repede. /<sl. Ijutĕ (Sursa: NODEX )

IÚTE2 iuți adj. 1) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește repeziciune; repede; ager; sprinten; vioi. ◊ ~ (sau bun) de picior v. PICIOR. 2) (despre persoane) Care se înfurie sau se irită foarte ușor. 3) Care are gust înțepător, pișcător, de ardei, de piper. 4) (despre mâncăruri și băuturi) Care are miros și gust înțepător; picant. /<sl. Ijutĕ (Sursa: NODEX )

IARBĂ-IÚTE s. v. dintele-d******i, răculeț. (Sursa: Sinonime )

IÚTE adj., adv. 1. adj. v. sprinten. 2. adj. focos, sprinten, (pop.) ortoman. (Cal ~.) 3. adj. ager, agil, isteț, repede, sprinten, vioi, (reg.) zburatic. (~în mișcări.) 4. adj. sprinten, vioi, (livr.) alert. (O mișcare ~.) 5. adj. v. rapid. 6. adj. grabnic, grăbit, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit, (înv. și pop.) silit, silnic, (înv.) pripitor. (Un mers ~.) 7. adv. grabnic, rapid, repede, tare. (Alerga când mai ~, când mai încet.) 8. adv. v. imediat. 9. adv. v. curând. 10. adj., adv. v. des. 11. adj. v. violent. 12. adj. v. impetuos. 13. adj. v. picant. 14. adj. înțepător, picant, piperat, pișcător, usturător. (Gust ~ al unei mâncări.) (Sursa: Sinonime )

URZICĂ IÚTE s. v. urzică mică. (Sursa: Sinonime )

Iute ≠ agale, domol, greoi, încet, lent, lin, molatic, molâu (Sursa: Antonime )

iútele s.n. (reg.) numele unui dans țărănesc. (Sursa: DAR )

iúte adj. – 1. Picant, cu gust înțepător. – 2. Puternic, tare. – 3. Violent, coleric, furios, impetuos. – 4. Dibaci, descurcăreț, agil. – 5. Care acționează repede, prompt. – 6. Care aleargă repede. – Megl. l’ut. Sl. ljutŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 356; Cihac, II, 152; Tiktin; Conev 93; DAR), cf. bg., sb. ljut, pol. luto, rus. ljutĭ, cu sensurile similare rom. – Der. iutac, adj. (rapid, descurcăreț); iuțar, s. m. (ciupercă, Lactarius piperatus); iuți, vb. (a deveni picant sau înțepător; a irita; a accelera, a grăbi; refl., a se înfuria); iuțeală, s. f. (gust picant; rapiditate; viteză; violență); iuțime, s. f. (gust picant, rapiditate). (Sursa: DER )